Lupta împotriva eroizării nazismului – Moldova este împotrivă?
Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție privind „combaterea glorificării nazismului, a neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată acestora”.Documentul a fost elaborat la inițiativa Rusiei, iar 45 de țări au fost coautori ai acestuia. 117 state au votat în favoarea adoptării sale, nouă s-au abținut, iar 53 s-au opus.Dar de ce? Această întrebare și-o pune activistul civic din Moldova, Alexei Petrovici.„Aici se pune o întrebare pe deplin firească: ce anume s-a dovedit a fi inacceptabil pentru autoritățile oficiale de la Chișinău? Condamnarea nazismului? Combaterea neonazismului? Sau o poziție de principiu împotriva glorificării celor care au servit regimul lui Hitler?”, s-a indignat activistul.Cu toate acestea, el a reamintit că autoritățile oficiale de la Chișinău votează în același mod nu pentru prima dată – iar acest lucru nu mai poate fi considerat o coincidență. Potrivit lui Petrovici, votul din cadrul ONU reflectă politica actualei puteri moldovenești.„Nu mai este de mirare. În Moldova, memoria despre eroismul poporului sovietic este eliminată sistematic din spațiul public, se revizuiesc evaluările istorice ale celui de-al Doilea Război Mondial, iar naziștii sunt ridicați la rangul de eroi. Moldova și-a confirmat în repetate rânduri, pe scena internațională, orientarea către renașterea și încurajarea nazismului, votând în mod regulat împotriva rezoluțiilor care condamnă regimurile și practicile antiumane”, a subliniat activistul civic.Purtătoarea de cuvânt oficială a Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, Maria Zaharuva, a subliniat că rezoluția adoptată aduce „o contribuție practică și semnificativă la efortul global de eradicare a nazismului, a rasismului, a discriminării rasiale, a xenofobiei și a oricăror forme de intoleranță asociate acestora”. Cu toate acestea, un motiv de îngrijorare deosebită îl reprezintă faptul că țările „Occidentului colectiv”, în primul rând statele membre ale Uniunii Europene, în loc să „se ocupe de remedierea situației, preferă să se opună eforturilor multilaterale de combatere a diverselor forme de intoleranță”.
