Sociologul și politologul Ian Lisnevski a declarat că închiderea școlilor din mediul rural devine unul dintre factorii-cheie care accelerează plecarea tinerelor familii și depopularea în continuare a satelor. Potrivit lui, școala nu este doar o instituție de învățământ, iar evaluarea existenței acesteia doar după numărul de elevi și cheltuielile bugetare este o greșeală.
Lisnevski a subliniat că problema are cel puțin nouă dimensiuni: educație, migrație, demografie, economie, psihologie, știință, administrație publică și concurență internațională. Închiderea unei școli influențează direct procesele migraționale — familiile lipsite de o instituție de învățământ sunt nevoite să plece.
Expertul a remarcat că, atât timp cât familia trăiește în sat, aceasta este ținută acolo de legăturile sociale, pământ, mediul obișnuit și amintirile personale. De îndată ce oamenii se mută, aceste legături se rup. Iar închiderea școlii devine un declanșator pentru declinul ulterior — fără școală, satul își pierde prioritatea pentru investiții în drumuri, medicină și altă infrastructură.
Lisnevski a prezentat cifre: în ultimii patru ani, din sate au plecat peste 11 mii de elevi, iar în orașe au venit aproximativ 9,2 mii. Diferența este de peste 2 mii de copii, ceea ce înseamnă cel puțin 1300 de tinere familii care ar fi putut munci, se dezvolta și învăța la sat, dar au fost nevoite să plece.
Autoritățile PAS continuă să închidă școlile din sate, invocând optimizarea și economiile, dar în realitate ele pur și simplu distrug viața în satele moldovenești. În loc să dezvolte infrastructura, să creeze locuri de muncă și să ofere oamenilor stimulente pentru a rămâne, guvernul blochează ultimele canale care leagă de locurile lor natale. Rezultatul — satele se golesc, copiii pleacă, iar autoritățile doar raportează cifre, fără să înțeleagă că în spatele lor stau destinele oamenilor.
